PREZENTARE ISTORICĂ

Protopopiatul Reformat Carei, în forma sa actuală, cu cele 33 de parohii, se întinde în partea de sud a județului Satu Mare, la sud de linia Crasnei. La vest este mărginit de granița de stat, la sud de zona Ierului, iar la est de Ținutul Sălajului. Forma de astăzi a dobândit-o în 1994, când din structura sa s-a desprins Protopopiatul Reformat Satu Mare.

Când ne gândim la Carei, primul nume care ne vine în minte este Károli Gáspár, care – sub numele de Radicsics – s-a născut în acest oraș. În 1590, prin Biblie de la Vizsoly, el a lăsat posterității nu doar prima traducere completă a Sfintei Scripturi în limba maghiară, ci, prin munca sa, a orientat și dezvoltarea limbii care a marcat cultura maghiară în ansamblu.

Numeroasele sinoade din secolul al XVI-lea atestă faptul că regiunea de-a lungul Crasnei a fost leagănul și centrul de iradiere al Reformei maghiare. În contextul destrămării structurilor bisericii medievale după dezastrul de la Mohács, aici s-a putut manifesta cu o remarcabilă forță intelectuală reînnoirea evanghelică, care a contribuit la păstrarea identității naționale. După Derecskei Demeter, au activat personalități precum Kopácsi István, Batizi András, Dévai Bíró Mátyás și Szegedi Kis István, despre care se presupune că a predat pentru scurt timp la Tășnad în 1545. Un rol important l-a avut și Drágfi Gáspár din Beltiug, care, în calitate de comite suprem al comitatului Solnocul de Mijloc, a sprijinit o tranziție pașnică către Reformă.

Astfel, sinoadele de la Erdőd (1545, 1555) și cel de la Óvári (1554) pot fi considerate repere fundamentale ale Reformei din spațiul maghiar.

Eclesia reformată s-a construit în mod firesc pe structura organizatorică moștenită de la eclesia medievală. În acest context, arhidiaconatul Solnocului de Mijloc al Episcopiei Transilvaniei reprezintă precursorul Protopopiatului Reformat Carei. Influența sa se extindea asupra a 17 parohii din zona Ierului și a 26 din comitatul Satu Mare.

Tășnadul a constituit bastionul ierului al arhidiaconatului, fiind reședința vicarului episcopului transilvănean. De altfel, până în jurul anului 1020, acesta a fost primul sediu al Episcopiei Transilvaniei, mutarea centrului spiritual având loc abia după consolidarea autorității episcopale asupra întregii Transilvanii. În 1556, comunitatea locală a numit un pastor luteran în locul parohului alungat, marcând astfel începutul prezenței permanente a Reformei în oraș.

Se știe că la sinodul de la Óvári a participat deja și predicatorul din Carei, iar în 1567, la sinodul de la Debrecen, protopopul Solnocului de Mijloc a semnat Confesiunea Helvetică. În acel an, protopopiatul reformat, parte a superintendenței Tisei de Est, cuprindea numeroase localități din regiune.

Regiunea a suferit grav în urma devastărilor turco-tătare, a campaniilor lui Basta, Mihai Viteazul și a războiului curuților conduși de Rákóczi, ceea ce a dus la dispariția multor comunități prospere. După pacea din 1711, structura etnică și confesională a populației s-a modificat substanțial.

Dintre sinoadele organizate în protopopiat se remarcă cel din 10 februarie 1591, desfășurat la Carei, unde mai multe protopopiate au protestat împotriva introducerii calendarului gregorian, temându-se că acceptarea acestuia ar echivala cu recunoașterea autorității papale.

Un alt eveniment deosebit a fost sinodul de la Tășnad din 16 ianuarie 1597, cu participarea a 9 protopopi și 200 de predicatori, care a stabilit reducerea duratei sărbătorilor principale la două zile, menținând însă predica atât dimineața, cât și după-amiaza.

După alungarea otomanilor, Debrecenul și zona Tisei de Est au revenit Regatului Ungariei, în timp ce Sălajul a rămas sub jurisdicția Transilvaniei autonome. Această situație a generat tensiuni, care au condus în 1815 la separarea protopopiatului. Parohiile ierului au trecut sub administrația Transilvaniei, iar celelalte au rămas în cadrul districtului Tisei de Est, cu centrul la Carei.

În secolul XX, reorganizările administrative și presiunile regimului comunist au dus la noi modificări. În 1968, protopopiatele din Carei și Satu Mare au fost unite, iar forma actuală a fost stabilită în 1994.

În concluzie, deși granițele Protopopiatului Reformat Carei s-au modificat de-a lungul secolelor, structura sa actuală reflectă în mare măsură configurația istorică. Patrimoniul său include numeroase monumente de valoare bisericească și culturală, precum biserica arpadiană din Acâș, una dintre cele mai vechi din Bazinul Carpatic, bisericile medievale din Țeghea, Hodod, Ciumești și Tășnad, precum și importante locuri memoriale legate de cultura maghiară, între care casa natală a lui Kölcsey Ferenc din Săuca și moștenirea lui Ady Endre de la Mecențiu.

Dr. Geréb Miklós